[C] Exuvii, Simona Popescu

De multe ori ne-am trezit în faţa oglinzii, străini, asimetrici, malformaţi sau perfect compuşi, suspenctându-ne de o chimie greoaie şi intransigentă care nu de multe ori ne vine bine. Suntem o pluralitate de euri sau un simplu jeton?

La această întrebare, Simona Popescu, autoarea Exuviilor, oferă un răspuns aproape dinastic, vorbind de „simonisme” şi de capacitatea exclusiv spirituală de performare a vârstelor, a stărilor şi a senzaţiilor atât de varii, de către „un fel de matrioşkă, un fel de mamă uriaşă, o mamă-copil”.

Tradusă şi în limba poloneză, cartea (ed. I, 1997, ed. a II-a 2002, ed. a III-a 2004) sub formă de roman autobiografic, tuşează direct orice minte feminină prin faptul că cele optsprezece capitole ale sale descos toate dantelăriile, toate scoarţele, toate fobiile şi toate experienţele unei firi dilematice, lirice şi totuşi radicale prin „intercorporalitatea” despre care se vorbeşte. Mecanismul de permutare a pieselor interioare e simplu: „Mă dau de trei ori peste cap. Nu mai ştiu cine sunt. Corpul meu e dezorientat. (…) Visez.” Astfel, autoarea propune un fel de salt basmic cu propria personalitate în cârcă din care să rezulte acea „grămadă de păpuşi”.

Rând pe rând, perspectiva total subiectivă abordează cronologic etapele: copilărie, adolescenţă şi maturitate, de fiecare dată mai exuberant şi mai introspect, asigurând în acelaşi timp şi conexiunile viscerale dintre stadiile de vârstă, acele legături care permit unei personalităţi multiple să se închege senzorial şi fizic la urma urmei. De la „Cartea de bucate” colorată infantil, până la „Somnul de după-amiază” acuzat de privare şi izolare în plină zi a copilăriei, autoarea ajunge să povestească „Despre dragoste” şi să se detaşeze subtil de identitatea organică: „O, Doamne, mă descopăr. Mi-e groază. Şi-o mare fericire.” Escaladările şi aventurările acestea în spaţiile care depăşesc schema personală amintesc poate de „Alice în Ţara Minunilor” şi mai amintesc eclectic de fiecare femeie care poartă laurii fascinaţiei şi ai unicităţii.

Simona Popescu plănuieşte o aşa-zisă „criză a personalităţii”, ca mai apoi să scoată fireşte la lumină „cartea asta, ca şi mine, ca un fractal, intersectându-se pe ea la nesfârşit”.

„O dată la şapte ani celulele tale se schimbă, la fiecare şapte ani se termină cu tine, eşti retezat”.

Citeşte-ţi Exuviile!!!

Autor: Adelina Fulga

Poți cumpăra această carte de la următoarele magazine online:

Buybooks (în stoc)

Okian (în stoc)

iShop (disponibil la comandă, cu discount 5%)

Dacă ți-a plăcut acest articol îți recomandăm și următoarele:

1. [C] Autoportret cu palimpsest, Ana Blandiana
2. [C] Călătorul și umbra sa, Friedrich Nietzsche
3. [C] Jurnalul lui Bridget Jones, Helen Fielding
4. [C] Despre îngeri, Andrei Pleșu
5. [C] Zări și etape, Lucian Blaga